Mona Lisa-Gioconda este una dintre cele mai renumite opere ale lui Leonardo da Vinci și totodată cel mai cunoscut chip feminin din lume, care a dat naștere la numeroase controverse în rândul învățaților, literaților și poeților din toate timpurile. Criticii de artă descriu chipul Mona Lisei astfel: „o femeie florentină reprezentată în mod natural la insistențele răposatului Giuliano de Medici”, iar eu pot spune cu siguranță că cine a ajuns să o vadă o singură data la celebrul muzeu Luvru din Paris, nu o va putea uita niciodată. Pentru istoria mondială a portretului, Gioconda reprezintă o importantă etapă în evoluția posibilităților de a reda pe pânză profunzimea sufletului omenesc. Din trăsăturile fine ale feței se pot citi stările sufletului feminin care exprimă în același timp distincție, simplitate, dar și naturalețe, ascunse într-un mod enigmatic. Prin privirea întrebătoare și surâsul ei nedefinit suspendat între veselie și melancolie, Gioconda este dovada supremă a modului în care pot fi exprimate stările sufletului, căci ce trăsătură a fizionomiei umane se pretează mai bine redării caracterului de fluiditate a vieții sufletești dacă nu zâmbetul ei enigmatic. Folosind cu măiestrie darul sau tehnica sfumato, de a topi conturul în insensibile treceri de la lumină la umbră, pictorul a reușit să ne redea uluitorul zâmbet al Mona Lisei, iar noi, iubitorii de frumos, descoperim o parte din zâmbetul enigmatic al Giocodei în fiecare zâmbet al celor dragi nouă, părinți, copii, nepoți sau parteneri de viață. Endre Libus.
