În primele 2 zile petrecute în stațiunea HURGHADA, pe malul fermecat al Mării Roșii din Egipt, acolo unde Moise a salvat poporul său de la pieire, am văzut cum lumina soarelui în zori are nuanțe bizare de crepuscul, apoi la amiază sufocă privirea ca o flacără de sudură, pentru ca mai apoi, seara, să devină un vânt obosit. Cerul însă a rămas neclintit și senin de la un capăt la altul al întregii zile. Din această stațiune am pornit să descopăr tainele misteriosului Egipt. Alături de caravane nesfârșite de autobuze însoțite de militari, pe șoseaua goală cu asfaltul încins al deșertului saharian (480 km), am înaintat în timp pe urmele lui Herodot, acolo unde poate Platon sau Salon s-au oprit și ei să mediteze. Ne-am grăbit către VALEA REGIILOR și A REGINELOR unde am admirat locurile de veci ale FARAONILOR, al lui RAMSES al II-lea, TUTANKHAMON și a fascinantei NEFERTITTI care este o „enigmă în sine și pentru sine”, așa cum spunea Hegel. Am poposit apoi în palatul lui HATSEPSUT, prima și singura femeie faraon timp de 18 ani, cea care a dovedit ce înseamnă să conduci un mare imperiu. Am rămas consternați în fața COLOȘILOR LUI MEMNON, iar după o croazieră pe NILUL MITOLOGIC, am admirat orașul TEBA (LUXOR-KARNAK), cel mai vechi și cel mai mare oraș al antichității. După o zi de odihnă am continuat drumul spre nord, unde începe platoul deșertic Nubian (500km) spre Cairo și piramidele de la Cizeh și către celebrul SFINX. După vizitarea minunatului muzeu din Cairo, cu capodoperele antichității egiptene (sarcofagul interior-Tronul-masca funerară a lui TUTANKHAMON, capul reginei Nefertiti , statuia unui SCRIB, panou cu gâștele din Meidum, racla pe care se află zeul ANUBIS etc) am înaintat către piramidele de la Gizeh, una dintre cele șapte minuni ale lumii. În numărul viitor vă invit să medităm în UMBRA PIRAMIDELOR, căci „Toate lucrurile se tem de timp dar timpul se teme de piramide”. (Endre Libuș)
