1 ianuarie: Tăierea împrejur cea după trup a Domnului; Sfântul Vasile cel Mare
-Tăierea împrejur („peritomi” în limba greacă), este un ritual religios la evrei legiferat de Moise (Ioan 7,22-23) care se făcea de către preoţi, sâmbăta, în amintirea scoaterii lor din Egipt. Operaţia consta în tăierea prepuţului băieţilor, în a 8-a zi de la naştere. Ioan Botezătorul şi Iisus Hristos, ca prunci au fost supuşi acestui ritual (Luca 1,59-2,21). Tot cu acest prilej i se punea numele copilului. Tăierea împrejur ţinea loc de botez la vechii evrei. Iar în sens metaforic se vorbeşte de „tăierea împrejur a inimii”, în duh, nu în literă (Romani 2,29;15,8. Mântuirea este darul lui Hristos, după răscumpărarea păcatului omenirii pe cruce prin Sângele Său şi împăcarea ei cu Dumnezeu (Romani 5,10-11;Efeseni 2,14-16) Ea urmează a fi însuşită prin harul înoirii şi al înfierii şi prin credinţa şi faptele bune, efect al „tăierii împrejur” spirituale a inimii, ascunsă, interioară. (Pr.Dr.J.M „Dicţionar al N.T”).
-Tăierea împrejur („peritomi” în limba greacă), este un ritual religios la evrei legiferat de Moise (Ioan 7,22-23) care se făcea de către preoţi, sâmbăta, în amintirea scoaterii lor din Egipt. Operaţia consta în tăierea prepuţului băieţilor, în a 8-a zi de la naştere. Ioan Botezătorul şi Iisus Hristos, ca prunci au fost supuşi acestui ritual (Luca 1,59-2,21). Tot cu acest prilej i se punea numele copilului. Tăierea împrejur ţinea loc de botez la vechii evrei. Iar în sens metaforic se vorbeşte de „tăierea împrejur a inimii”, în duh, nu în literă (Romani 2,29;15,8. Mântuirea este darul lui Hristos, după răscumpărarea păcatului omenirii pe cruce prin Sângele Său şi împăcarea ei cu Dumnezeu (Romani 5,10-11;Efeseni 2,14-16) Ea urmează a fi însuşită prin harul înoirii şi al înfierii şi prin credinţa şi faptele bune, efect al „tăierii împrejur” spirituale a inimii, ascunsă, interioară. (Pr.Dr.J.M „Dicţionar al N.T”).
6 ianuarie. BOTEZUL DOMNULUI-nostru Iisus Hristos- NU ESTE BOTEZUL CREŞTIN (greşeală pe care o fac neoprotestanţii)-ci este botezul lui Ioan Botezătorul – Domnului fiind „botezul pocăinţei”. Aceasta pregătea „pentru primirea lui Hristos”. Acest botez a lui Iisus nu era o TAINĂ, ci un ritual, pentru că nu ierta păcatele, ci era numai o curăţire exterioară, simbolică. De aceea se şi zicea că este „spre iertarea păcatelor” (Lc 3,3), pe care avea să o facă Cel ce venea după Ioan (adică Mântuitorul). Mântuitorul Iisus Hristos s-a smerit acceptând botezul lui Ioan, Ioan ce a refuzat să-L acorde considerându-L fără nici un păcat strămoşesc sau personal.(Matei 3,15)-unde se zicea foarte limpede: „El a primit botezul lui Ioan „ca să împlinească Dreptatea”.(Pr.Dr.I.Mircea „Dicţionarul N.T).
7 ianuarie. SF.IOAN BOTEZĂTORUL-ultimul şi cel mai mare profet al Vechiului Testament. Fiu de preot şi preoteasă-Zaharia şi Elisabeta, Sf.Ioan Botezătorul, devine o „celebritate” a societăţii iudaice, stăpânite de Irod-regele -care trăia în păcat cu cumnata sa. Nefericitul moment al destrăbălării de la curtea regală îl aduce pe Irod să promită pentru un simplu dans al nepoatei sale, promisiunea decapitării lui Ioan Botezătorul, care va deveni în faţa poporului iudeu un martir, iar Irod regele preapăcătos un om compromis în faţa supuşilor-murind ca un câine, după ce a domnit ca un leu.
Pr.Prof. Petru Dan Corneanu
Pr.Prof. Petru Dan Corneanu
