Întâlnirea toamnei cu maturitatea
Nu toamna dă culoare vieţii,dar frumuseţea ei ne îndeamnă la iubire şi dorinţă de mâine.
Am întâlnit oameni cunoscuţi, marcaţi de tragedii ori chinuri ale vieţii de zi cu zi, oameni care într-o secundă de dramă personală au oprit în loc pulsul urbei, iar acum i-am văzut visând o clipă cu ochii în gol, dansând împinşi la viaţă de ceilalţi, prinşi in vârtejul întâlnirii, râzând cu faţa spre ziua de mâine. Am descoperit dorinţa de a trăi simplu în demnitatea vârstei, hăinuţe scoase de la dulapul lucrurilor de sărbătoare, mângâiate cu grijă de palme aspre, zâmbete respectuoase, priviri pline de amabilitate.Nu naţia, nu strălucirea nasturilor, nu valoarea bijuteriilor, ci amabilitatea, discreţia și bunul simţ au ieşit în evidenţă! Am admirat dorinţa de a merge mai departe! De a trăi frumuseţile toamnei, de a găsi putere sa trecem peste încă o iarnă, peste încă o mulţime de zile reci şi gri. Şi m-am lăsat copleşit de sunetul dulce al muzicii vieţii noastre, i-am privit dansând în ritm strămoşesc ori purtaţi de amintirile tinereţii, priviri semeţe care râdeau vieţii ca la o dulce păcăleală.
Mi-am încărcat sufletul cu energia celor trecuţi prin viaţă. Oare de ce la şcoală nu se învaţă ştiinţa de a fi simplu, modest, admirabil şi totuşi anonim? Nu e prea mult, o viaţă să trăieşti ca să devii exemplu în demnitate? Iar dacă la pastelul meu adaug şi culoarea prieteniei fără frontiere, dacă amestec durerea doinei româneşti cu exuberanţa cântecului sârbesc, dacă îmbin ospitalitatea cu nobleţea gostiei, desigur, constat că Balul Seniorilor a fost de fapt o Odă vieţii, un Imn de slavă prieteniei şi un Omagiu adus zilei de mâine! Doamne, mai lasă-ne un anotimp, un an, un timp…şi dă-ne putere să ne purtăm cu demnitate anii, greutăţile și crucea! Ciurean T.
