La mai puțin de 10 kilometri de Ierusalim, în piața Ieslei din inima Betleheemului, se află unul dintre locurile sacre al creștinismului, Biserica Nașterii Domnului construită peste peștera în care se spune că Fecioara Maria a dat naștere lui Iisus Hristos. Minunata peșteră învelită în marmură albă este venerată de creștinii care vin din toate părțile lumii pentru a îngenunchia în fața ieslei în care a stat Iisus. Sfântul Iustin Martirul a identificat în secolull al II-lea acest loc, care mai apoi a fost marcat cu o stea cu 14 colțuri plasată pe o lespede de marmură cu inscripția „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est-1717”-„Aici Iisus Hristos a fost născut de Fecioara Maria-1717”. Din acea clipă, 15 candele luminează încontinuu acest loc sfânt. În anul 1847, furtul stelei a declanșat o criză internațională care a culminat cu Războiul din Crimea 1854-1856. Steaua a fost refăcută de sufletul românesc plin de credință și sfințenie a lui Constantin Brâncoveanu, iar catapeteasma de către domnitorul român Ștefan Cantacuzino, ambii dăruind fără a cere nici un argint.
Aflându-ne în Seara De Ajun în acest loc mirific, am trecut prin Ușa Smereniei, ne-am închinat și am înălțat o rugăciune pornită din adâncul sufletului nostru. Bucuria pe care am simțit-o a fost copilărească și sfântă deoarece am conștientizat că pentru fiecare dintre noi, oricât de păcatosi am fi, există mântuire prin pruncul Iisus Hristos. Conduita este simplă: să plângem pentru răutățile noastre, să făgăduim că schimbarea noastră este una reală și că nu ne mai întoarcem la cele rele, să urmăm învățăturile lui Iisus și să credem în El. Apoi, încetul cu încetul, să devenim mai buni deoarece fiecare dintre noi păstrează un copil în sufletul său, copil pe care trebuie să îl facă să cânte și să-l slăvească pe Dumnezeu. Ieșind pe Ușa Smereniei, în lumea „noastră” plină de dureri și probleme, Bunul Dumnezeu știind că suntem prea slabi ca să răzbim singuri, dă fiecăruia dintre noi pe Iisus, Unicul său Fiu, să ne însoțească, să ne mântuiască, să ne ajute și să ne călăuzească în fiecare clipă a vieții noastre. (Endre Libus)
