TEMPERATURA
Pentru a vă cunoaşte temperatura normală, aceasta trebuie măsurată când nu sunteţi bolnav, în aceleaşi condiţii, timp de câteva zile. Temperatura poate varia cu câteva zecimi de grad de-a lungul unei zile, dar variază şi de la o persoană la alta. Ce constituie o febră uşoară pentru o persoană, poate fi o temperatură normală pentru alta.Temperatura axilară este metoda clasică de măsurare a temperaturii şi necesită 8-9 minute pentru a obţine rezultate reale. Locul ideal de măsurare a temperaturii este membrana timpanului, în ureche, însă persoana care utilizează termometrul trebui să aibă atât cunoaştere cât şi dexteritate în folosirea termometrului. La copiii sub 3 ani, conductul auditiv este foarte îngust, fapt care duce la imprecizia măsurării. Tot datorită dificultăţii de a poziţiona corect termometrul, este foarte dificilă obţinerea unor rezultate precise la copiii mici, care se mişcă mult.

PULSUL
Acesta arată ritmul contracţiilor inimii. Frecvenţa normală a pulsului, la un adult în stare de repaus, este între 60 şi 80 de bătăi pe minut. Frecvenţa pulsului variază de la o persoană la alta, prezentând mici diferenţe şi poate fi influenţată de unii factori, precum starea de agitaţie, efortul fizic sau orice alt stres. Număraţi pulsaţiile timp de 60 secunde şi înmulţiţi apoi cu 4, pentru a obţine frecvenţa pulsului dumneavoastră. Această măsurare se face atunci când sunteţi odihnit şi calm, nu după efort fizic sau după o emoţie puternică.

Frecvenţa normal a pulsului la copii:
– nou-nascuti – 120 batai/minut
– copii intre 1 si 5 ani – intre 90 si 120 batai/minut
– copii intre 5 si 15 ani – intre 70 si 100 batai/minut

Luarea deciziei de a chema medicul de familie sau de a suna la Serviciul de ambulanţă este una dificilă, în special în timpul nopţii. O mare parte din persoanele care ajung la camera de gardă a spitalelor de urgenţă, nu necesită de fapt îngrijiri de urgenţă. Dacă problema este în mod evident o urgenţă de mare gravitate (de exemplu hemoragie intensă, accident vascular cerebral, accident rutier), trebuie solicitat Serviciul de ambulanţă pentru a transporta bolnavul la spital. În schimb, dacă simptomele bolnavului sunt severe, dar de scurtă durată (dureri abdominale, vomă sau diaree însoţită de sânge), trebuie chemat medicul de familie, indiferent de oră.

Este important ca atunci când solicităm Servicii Medicale de Urgenţă (SMU) să putem furniza informaţii despre starea bolnavului în cauză. Când solicitaţi Serviciul de ambulanţă, trebuie să ştiţi oferi următoarele date, eventual notate pe o bucăţică de hârtie:

□ locul în care vă aflaţi;

□ ce anume s-a întâmplat (natura urgenţei);

□ semnele, simptomele pe care le prezintă bolnavul;

□ leziunile ce pot fi observate (dacă este cazul);

□ cand s-au manifestat primele semne;

□ tratamentul medicamentos pe care îl urmează bolnavul;

□ în cazul unei otrăviri – ce anume a fost ingerat şi în urmă cu cât timp;

□ numele dumneavoastră şi numărul de telefon;

□ ce puteţi să faceţi în continuare.

Nu inchideţi telefonul până când nu vă spune operatorul să faceţi acest lucru. Aşteptaţi instrucţiunile medicului sau ale personalului calificat şi urmaţi-le întocmai. Măsurile de prim ajutor pe care le acordaţi pot salva secunde preţioase sau pot însemna chiar salvarea vietii victimei.Rămâneţi calm. Indiferent de natura urgenţei, trebuie să vă păstraţi calmul pentru a nu speria inutil bolnavul.

Cu respect, pe data viitoare!
Dr. CIF.Florin Cobzariu

Litera A provine de la cuvântul englezesc “Airway” (căi respiratorii) şi se referă la libertatea sau obstrucţia acestora. La omul inconştient, baza limbii cade în fundul gâtului şi închide accesul aerului în căile respiratorii şi plămâni. De asemenea căile respiratorii mai pot fi blocate şi de diferiţi corpi străini aspiraţi (fragmente de proteze sau lucrări dentare, fragmente alimentare, bucăţi de jucării, nasturi sau bile). Prima manevră pentru eliberarea căilor respiratorii se execută în felul următor: cu o mână pe ceafa victimei şi cealaltă pe fruntea acesteia se execută o mişcare de basculare a capului spre spate. Această manevră se poate completa astfel: cu două degete sub bărbie şi cel mare pe ea (de la mâna care a fost pe ceafa victimei) se trage fin bărbia înainte.
În cazul aspiraţiei de corpi străini, în special dacă observăm că victima încrucişează mâinile pe piept sau duce o mână pe piept şi cealaltă în jurul gâtului, nu mai poate vorbi şi se cianozează văzând cu ochii (se albăstreşte la faţă) intervenim în următor:
■ situaţia 1: dacă victima este conştientă se va practica tehnica Heimlich (salvatorul se plasează în spatele victimei, trece braţele sale pe sub braţele victimei, plasează un pumn strâns cu degetul mare înăuntru, imediat sub coaste, pe linia de mijloc a burţii şi îl acoperă cu palma cealaltă; apoi salvatorul execută mişcări de strângere-apăsare, energice, orientate înspre capul victimei până la expulzia corpului obstructiv);
■ situaţia 2: dacă victima şi-a pierdut cunoştinţa: vom aşeza victima pe un plan dur (nu pe pat, ci pe jos), cu faţa în sus; salvatorul va elibera căile respiratorii, iar dacă există obiecte străine în cavitatea bucală, încercă să le elimine. Dacă victima continuă să nu respire, salvatorul va încăleca peste coapsele victimei, va plasa un pumn cu degetul mare închis în „lingurică” şi îl va acoperi cu cealaltă mână, apoi execută mişcări de apăsare-împingere, energice, orientate înspre capul victimei până la expulzia corpului.

Litera „B”: provine de la englezescul „Breathing” care înseamnă respiraţie. Salvatorul execută „PAS”-ul (Priveşte toracele – Ascultă respiraţia – Simte aerul expirat). Dacă respiraţia este absentă, va practica respiraţia artificială: gură la gură sau gură la diferite obiecte intermediare menite a evita contactul direct cu gura victimei (batistă, mască).

Litera „C”: provine de la „Cord-circulation” care înseamnă inimă-circulaţie. Se va lua pulsul victimei, la artera carotidă, la gât, imediat lângă „mărul lui Adam”, cu trei degete. Dacă nu se simte deloc sau dacă victima nu face nici o mişcare, nu are nici o tresărire, nu răspunde la nici un stimul, se va face imediat circulaţie artificială. Cu două mâini suprapuse, pe mijlocul pieptului, se va apăsa osul stern 4-5 cm în profunzime, de 100 ori pe minut. La 30 apăsări vom sufla aer de două ori pe gura victimei. Dacă victima respiră şi are puls, se va întoarce în poziţia laterală de siguranţă şi cu o mână pe piept şi una pe puls, împreună, vom aştepta sosirea ambulanţei!
Dr. Cobzariu Iosif Florin (Dr. CIF)

În rubrica din acest număr, vă prezint câteva informaţii şi sfaturi utile despre cum ar trebui să reacţionaţi dacă cineva din apropierea dumneavoastră leşină.

În primul rând, ce este leşinul?
Leşinul este o pierdere a cunoştinţei, temporară (de câteva secunde) şi reversibilă spontan (adică, fără ajutor). Victima “isi da ochii peste cap”, cade din poziţia iniţială şi nu mai comunică cu cei din jur.

De ce leşinam?
Principala cauză a leşinului este irigarea insuficientă a creierului, datorată unei anemii, unor loviri în regiunea capului, unei cure de slăbire, nemancatului de dimineaţă, unor dureri mari apărute brusc, muncii în mediu toxic ori neaerisit sau statului prelungit în picioare.

Cum procedăm?
Dacă suntem de faţă, sprijinim victima în cădere, ajutând-o să ajungă nevătămată pe sol (podea). Dacă nu suntem de faţă şi descoperim victima deja căzută şi inconştientă, verificăm dacă aceasta respiră. Dacă persoana nu se mişcă absolut deloc, nu-i tresare nici o pleoapă, nici un deget sau mâna, este posibil să i se fi oprit inima. În situaţia în care victima nu respiră şi inima s-a oprit, aceasta va fi întoarsă pe spate şi se vor începe cât mai repede manevrele de resuscitare (pe care le voi prezenta în numărul viitor).

Vom suna imediat la 112, chiar dacă victima dă semne de revenire. Dacă persoana prezintă lovituri evidente, sau dacă ştim că a căzut de la înălţime, NU O VOM MIŞCA şi vom suna imediat la 112. Nu părăsim nicidecum victima până la sosirea ambulanţei! Dacă se trezeşte şi putem comunica cu ea, o rugăm să rămână în poziţia culcat aşezându-i sub picioare un suport (o pernă, o cărămidă, sau orice alt obiect) pentru ca acestea să fie mai sus decât capul (sub care nu se pune nimic). Aşa, împreună, vom aştepta sosirea ambulanţei!
Dr. Cobzariu Iosif Florin (Dr. CIF)

Vă doreşte Dr. Cobzariu Iosif Florin, Medic Primar Medicină de Urgenţă, Asistent Universitar, Titular al Disciplinei de „Cunoştinţe teoretice şi practice de Prim Ajutor”, din Universitatea de Medicină şi Farmacie „VICTOR BABEŞ” din Timişoara, medic şi la Serviciul de Ambulanţă Deta.

Doresc să-mi exprim cele mai calde mulţumiri Primăriei Oraşului Deta, personal D-lui Primar Petru Roman, pentru acest mic (dar deosebit de util) spaţiu acordat pentru informare şi documentare cu privire la urgenţele medicale apărute în viaţa Dvs. De acum înainte, ne vom întâlni în fiecare număr al „Monitorului de Deta”, în spaţiul destinat „Vieţii medicale”, din dorinţa de a veni în sprijinul cititorilor noştri, cu informaţii referitoare la sănătate şi bunăstare medicală.

Intenţia mea este de a vă prezenta aspecte esenţiale legate de medicina de urgenţă din dorinţa de a vă instrui cu privire la modalităţile de atitudine imediată în situaţii de urgenţă, atitudini care, vă pot uşura suferinţa, vă pun la adăpost de eventualele complicaţii severe sau, vă pot chiar salva viaţa! Doresc să colaborez cu cititorii noştri pentru dezvoltarea reală a abilităţilor de intervenţie salvatoare în orice situaţie critică. Vă voi informa cu privire la recunoaşterea unei situaţii de urgenţă, la atitudinea ce trebuie adoptată în asemenea situaţii, la modalitatea de alarmare a diferitelor eşaloane ale asistenţei medicale pentru salvarea dvs. Aşteptăm întrebări, sesizări, descrieri de situaţii, precum şi propuneri pentru perfecţionarea colaborării noastre! Posibilităţile de contact sunt: cobzariu_iosifflorin@yahoo.com; telefon Staţia de ambulanţă Deta 0256/390744; Primăria Deta.