Expunerea la căldură (hipertermia)
În zilele de vară, subiectul expunerii la căldură, poate fi considerat unul “fierbinte”. Să vedem înainte de toate, ce înseamnă hipertermia. Expunerea corpului, fie prin muncă, fie prin exerciţii fizice, la temperaturi mari pentru scurt timp sau la temperaturii medii pentru timp lung, poate declanşa o serie de simptome care descriu hipertermia. Despre aceeaşi afecţiune vorbim şi în cazul unor boli care evoluează cu creşterea temperaturii, cel mai frecvent infecţii, dar şi accidente cerebrale. Deshidratarea este cea mai evidentă manifestare a hipertermiei. Aceasta apare gradat şi este întâlnită la cei care lucrează sau fac exerciţii, în mod intens, în condiţii de căldură mare şi umiditate scăzută, condiţii cu care persoanele nu sunt obişnuite. Deshidratarea se datorează pierderii puternice de lichide şi săruri prin transpiraţie intensă.

Cum recunoaştem o persoană deshidratată?
* subiectul este obosit şi acuză slăbiciune, ameţeli, eventual dureri de cap, greaţă cu sau fără vărsături
* temperatura suferindului poate fi normală sau uşor crescută
* pielea poate fi rece, galbenă şi lipicioasă
* transpiraţie abundentă, pulsul devine din ce în ce mai rapid şi superficial
* respiraţia poate deveni din ce în ce mai rapidă şi superficială (hiperpnee),
* poate apare pierderea de cunoştinţă (leşinul)
Cum ajutăm o persoană deshidratată?
* persoana deshidratată se va muta într-un loc umbros şi mai răcoros;
* se va întinde pe jos, dacă este inconştientă, în poziţia laterală de siguranţă şi cu picioarele mai sus decât capul, 20-30 cm deasupra solului (poziţie numită Trendelenburg)
* pentru inconştienţi se va alerta imediat SMU (112); până la sosirea ambulanţei se vor observa continuu pulsul şi respiraţia, luând măsurile necesare în cazul deteriorării lor (resuscitarea cardio-pulmonară, dacă este nevoie)
* se vor descheia hainele, se va relaxa cravata sau cureaua, dacă este cazul, şi se vor îndepărta persoanele din jur pentru ca victima să primească mai mult aer
* se va încuraja persoana deshidratată să bea înghiţituri mici de apă puţin sărată (o linguriţă rasă de sare la un pahar de apă de 200 ml), o jumătate de pahar (100 ml) la fiecare sfert de oră (dacă varsă, se întrerupe administrarea)
* se va încerca răcorirea persoanei deshidratate cu comprese reci şi umede pe frunte şi pe corp, prin folosirea unui evantai, sau prin mutarea într-o încăpere cu aer condiţionat
Dacă starea victimei se înrăutăţeşte sau durează mai mult de 30 minute, alertaţi SMU (112)!
Pe curând! Dr. CIF

PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE ARSURI
Arsurile pot face victime atunci când ne aşteptăm mai puţin. De aceea, este bine să ştim cum trebuie să procedăm şi care sunt paşii în cazul în care apropiaţii noştri sau chiar o persoană pe care nu o cunoaştem, suferă de o arsură a feţei, de o arsură electrică sau o arsură chimică.
Arsuri interne
Arsurile interne ale feţei, gurii şi gâtului sunt printre cele mai periculoase şi serioase, deoarce pot cauza rapid umflarea căilor aeriere superioare şi blocarea lor, ducând astfel la stop respirator. Dacă întâlniţi un astfel de caz, alertaţi imediat serviciul medical de urgenţă, la numărul 112, iar până vine salvarea, efectuaţi hiperextensia capului şi pregătiţi-vă pentru o eventuală resuscitare cardio-pulmonară.
Arsuri electrice
Arsurile provocate de trecerea curentului electric prin corp, au consecinţe grave asupra organismului, în special la locul de intrare şi iesire a curentului din corp. Dacă în momentul în care interveniţi, victima încă se mai află sub influenţa unui curent de joasă intensitate, de exemplu curentul casnic, se va încerca deconectarea sursei sau separarea victimei cu un lemn sau o bucată de plastic. Este important de ştiut că, pentru siguranţa dumneavoastră, nu aveţi voie să intraţi în contact direct cu pielea victimei. Cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să alertaţi imediat serviciul medical de urgenţă, la numărul 112, iar până apare salvarea puteţi aplica măsurile pentru arsuri din cauze comune, prezentate în articolul de luna trecută. Dacă victima intră în stop cardio-respirator, încercaţi să o resuscitaţi.
Arsurile chimice
Arsurile chimice se întâlnesc mai des în industrie, însă pot fi prezente şi în mediul casnic. Dacă puteţi, pentru început, aflaţi despre ce substanţă este vorba. Sunaţi la 112 şi până la sosirea serviciului medical de urgenţă, spălaţi regiunea arsă sub jet continuu şi abundent de apă. Protejaţi-vă cu mănuşi de plastic sau cauciuc. Îndepărtaţi toate hainele, inclusiv lenjeria intimă, posibil îmbibate cu substanţa în cauză. În cazul unor arsuri chimice ale ochiului, spălaţi cu jet de apă, cât se poate de delicat, timp de 3-5 minute. Dacă salvarea este blocată, sau din diferite motive există şanse să întârzie, transportaţi victima la spitalul cel mai apropiat.
Pe curând! Dr. CIF

Leziunile locale, sau arsurile, aşa cum sunt cunoscute în limbajul de zi cu zi, pot apărea atunci când căldura excesivă, peste 46ºC sau agenţi fizici sau chimici, acţionează asupra ţesuturilor vii. Auzim deseori la televizor despre victime cu arsuri de diferite graduri şi proporţii, însă câţi dintre noi pot aprecia starea unei persoane care a suferit arsuri, astfel încât să dea informaţii la urgenţe? Este important să ştim despre tipurile de arsură, astfel în caz de accident, să îi putem ajuta pe cei din jur, sau să ne salvăm chiar propria piele. Regula lui Wallace, binecunoscută de către personalul medical, ne permite să apreciem suprafaţa arsă în cazul unei victime:
Cap + gât ………………………………………………….9%
Membre superioare …………………………..(2 x) 9%
Membre inferioare ………………………….(2 x) 18%
Trunchi anterior (piept şi burtă) …………………18%
Trunchi posterior (spate şi fese) …………………18%
Organe genitale ………………………………………….1%

TOTAL………………………………………………….100%

Din punct de vedere al profunzimii, arsurile sunt de patru grade. Arsurile solare se încadrează la gradul unu, beşicile şi bulele cu lichid sunt specifice pentru gradul doi de arsură, bulele cu sânge sau rănile decojite indică un grad trei de arsură, iar rănile negre, uscate şi nedureroase, sunt considerate răni moarte, arsuri de gradul 4.
Ce trebuie să faceţi în caz de urgenţă
1. Asiguraţi-vă că nu vă expuneţi Dvs. înşivă pericolului de arsură ! Sunaţi la 112!
2. Nu înlăturaţi hainele arse de pe corp (doar dacă sunt impregnate cu lichide fierbinţi sau substanţe nocive, caustice)
3. Înlăturaţi verighetele sau inelele de pe degetele arse CÂT MAI REPEDE! (după umflarea degetelor inelele pot fi motiv de amputaţie)
4. Răciţi (spălaţi) cu apă curentă (timp de 10-15 minute) rănile produse prin agenţi termici sau, mai ales, chimici
5. În cazul arsurilor pe suprafeţe întinse, acoperiţi victima cu un material uscat şi curat (cearceaf sau cămaşă)
6. Administraţi medicamente antidureroase (antalgice), precum Algocalmin, Piafen sau Tramadol, dacă sunteţi siguri ca victima nu este alergică la respectivul medicament. Dacă este cazul, observaţi eventuale semne ale şocului dureros.
7. Nu aplicaţi nimic pe suprafaţa arsă (leucoplast, creme, sprayuri, unt sau sare). Acestea vor trebui îndepărtate ulterior cauzând dureri şi leziuni suplimentare !
8. Nu spargeţi beşicile cu lichid (flictenele) !
Data viitoare despre arsurile particulare şi primul ajutor!
Pe curând! Dr. CIF

ŞOCUL ANAFILACTIC
Şocul anafilactic este o reacţie alergică „gravă” care ameninţă viaţa pacientului şi care presupune o intervenţie medicală de urgenţă. Această reacţie poate apărea cel mai frecvent, ca răspuns imediat la înţepături de albine sau viespii, muşcături de şarpe sau după ingestia de alimente sau administrarea de medicamente.
Ce trebuie să urmărim în cazul unei asemenea bănuieli?
• are subiectul dificultate în respiraţie? (cunoscută ca „înghiţirea limbii”)
• pielea prezintă roşeaţă generalizată sau localizată, ori pete de culoare anormale (palide sau vineţii)?
• există umflături (edeme) în oricare parte a corpului dar, mai ales, la nivelul feţei, a buzelor sau a limbii?
• este subiectul inconştient sau prezintă vreo „criză”?
• simte subiectul o apăsare pe piept (prezintă dispnee)?
• bătăile inimii sunt mai accelerate?
Există şi o serie de semne care arată înrăutăţirea stării subiectului:
• ameţeli, atenţie scăzută sau chiar pierderea cunoştinţei
• îngreunarea respiraţiei, oprirea temporară a respiraţiei cu reluarea ei mai accentuată decât normal, creşterea sau scăderea numărului de respiraţii pe minut (normal înseamnă18-20 respiraţii pe minut)
• pulsul poate prezenta modificări alarmante, în sensul creşterii frecvenţei, peste 80, sau scăderii frecvenţei, sub 60
• pulsul slab sau chiar foarte slab, denumit „filiform”
Atitudine imediată:
• 5A Asigură-te! Alarmează 112! Astâmpără-te! Adună-te! Acţionează!
• Încearcă să afli ce s-a întâmplat cu bolnavul (nu pierde foarte mult timp cu această tentativă)
• Observă subiectul pentru a detecta semnele de şoc descrise mai sus
• Administrează lichide multe pentru a reduce sau contracara pierderea de lichide
• În caz de deteriorare a respiraţiei execută hiperextensia capului pentru a elibera căile respiratorii
• Nu administra nici un medicament subiectului (chiar dacă o va cere)
• Aşează subiectul în poziţia laterală de siguranţă şi, pe cât posibil, cu picioarele mai sus decât capul
• Nu părăsi subiectul până la sosirea echipelor SMU (sistemelor medicale de urgenţă)
Pe curând! Dr. CIF

REACŢIILE ALERGICE
Ce sunt reacţiile alergice?
Acestea reprezintă un răspuns exacerbat (anormal de intens) al organismului la contactul cu un stimul specific sau alergen (o substanţă care determină apariţia acestui răspuns anormal).
Când apar alergiile?
Alergia poate fi „cotidiană” (simplă) sau gravă (şocul anafilactic, de exemplu). În cazul unei alergii simple, de cele mai multe ori, pacientul este sensibil la substanţe uzuale precum praful din casă , polenul din aer sau părul animalelor de casă, situaţie în care se declanşează simptome atenuate cum ar fi curgerea nasului (rinoree), mâncărimea pielii (prurit), roşeaţa acesteia (raş cutanat) sau febră crescută. Reacţii neplăcute (alergice) pot aparea şi în urma ingestiei unor anumite alimente imediat incriminabile (recunoscute şi identificate repede de suferinzii alergici) precum fructele de mare, nucile, alunele, făină (amidon)sau ouăle. De asemenea pacienţii pot avea suferinţe alergice apărute în urma administrării unor medicamente cum ar fi penicilina, aspirina, algocalminul sau nurofenul, medicamente care trebuie să rămână în atenţia medicului curant, pentru evitarea represcrierii acestora.
Atitudine imediată în alergiile simple:
Deşi manifestările alergiilor simple pot fi uneori extrem de neplăcute pentru suferinzi, ele necesită rareori intervenţii specifice de prim ajutor sau tratament de urgenţă.

Este indicat ca persoanele sensibile să posede la îndemână un medicament antialergic prescris de medicul de familie, pe care să şi-l autoadministreze imediat.

Se aşteaptă atenuarea sau dispariţia rapidă a simptomelor iniţiale; dacă acestea persistă mai mult de 20-30 minute de la administrarea medicamentului antialergic, se va alerta 112.

Prezentarea în timpul cel mai scurt la medicul de familie (care ar trebui să recomande o explorare alergologică) cât mai rapidă (indiferent dacă ambulanţa a intervenit sau nu).În continuare se vor evita contactele de orice fel cu substanţa identificată ca alergen sau cu substanţe înrudite!

Despre alergiile „grave” (şocul anafilactic)… data viitoare!
Pe curând! Dr. CIF

ATACUL CARDIAC
Cunoscut sub numele de infarct miocardic, sindrom coronarian acut, preinfarct, boală coronariană acută sau cardiopatie ischemică acută, atacul cardiac se referă la o irigare sanguină insuficientă a muşchiului inimii care doare pentru că nu mai primeşte oxigenul necesar pentru o bună funcţionare. Semnul cel mai des întâlnit este durerea intensă apărută în zona inimii, în mod brusc sau după o perioadă de „rău”. Bolnavii descriu această durere ca pe o gheară care strânge inima sau ca pe un cui înfipt în zona inimii. Frecvent, durerea iradiază în gât sau pe partea stângă a mandibulei, în umărul stâng şi se prelinge până la degetul mic al mâinii stângi, conturând tabloul simptomatic pentru ceea ce medicii numesc durere tipică. Mai rar, durea este atipică, are intensitate maximă în dreptul stomacului şi poate iradia între omoplaţi sau în şale, în ambele braţe sau în toată burta. Pe lângă durere, bolnavul mai poate prezenta greţuri cu sau fără vărsături, ameţeli, sete de aer (dispnee), agitaţie sau teama de moarte iminentă. Faţa pacientului este congestionată, de culoare roşie-vineşie, buzele sunt cianotice, albastre-cenuşii, iar pielea este rece şi umedă. Starea de rău poate progresa până la pierderea cunoştinţei (leşin).
ATITUDINE IMEDIATĂ
1. Bolnavul trebuie calmat şi aşezat în repaus absolut (în pat, cu o pernă la spate şi una sub genunchi), eventual i se relaxează cravata, i se deschide cureaua, se deschid ferestrele şi se îndepărtează persoanele din jurul pacientului pentru a mări accesul victimei la aer curat şi oxigen;
2. Alarmarea SMU (112): se descrie durerea, forma ei, unde iradiază, ora şi minutul de apariţie, alături de alte semne de boală care au apărut.
3. Se vor administra următoarele medicamente:
– Aspirină – 300 mg, (sau 1/2 tabletă din Aspirina obişnuită = 250 mg)
– Nitroglicerină – 1 cp sub limbă (sau cel mult 2 cp) NU MAI MULTE !
– Algocalmin – 1 cp (sau alt medicament „antidurere”, avut la îndemână)
Reţineţi formula OANA: O(xigen)A(spirină)N(itroglicerină)A(lgocalmin)
4. Se va observa continuu bolnavul până la sosirea echipajelor SMU.
5. Dacă apar complicaţii (de exemplu leşinul sau tulburări ale comunicării) se va telefona din nou la 112, se va descrie pe scurt situaţia nou apărută, se vor cere sfaturi concrete de la medicul din dispecerat şi se va acţiona în consecinţă.

SĂNĂTATEA este mai scumpă decât aurul, însă din păcate, ne dăm seama de acest lucru abia când ajungem la doctor. Sănătos este numai acela care nu-i bolnav, dar, doctorul vrea să ştie asta?

Ăsta nu-i bolând ! Adică are sănătate mentală, “nu-i lipseşte nici o doagă”, “nu-i filează nici o lampă”, “nu s-a ţicnit”, “nu-i scârţâie arcuşul” şi “nu-i sărit de pe fix”.

Nimeni nu moare sănătos, dar, toţi putem trăi sănătos. Sau, cel putin, mai sănătos. Vă urez success la tăierea porcului şi poftă bună!

Ăst’ lucru-i cel mai bun/ Sa fii sănătos tun/ Ăst’ lucru-i cel mai tare/ să nu spui niciodată /”Au, mă doare!”

Toţi îţi doresc şi promit SĂNĂTATE (vezi politicienii în campanie) şi toţi îţi urează de SĂNĂTATE (mai ales după campania electorală).

Atunci când eşti sănătos, le poţi face pe toate, numai să vrei. Atunci când nu mai eşti sănătos, vrei să le faci pe toate, dar nu mai poţi.

Tu decizi pentru sănătatea ta! Noi putem să te sfătuim, să te îndrumăm, să te ajutăm, însă numai Dumnezeu hotărăşte!!!

ESTE TOT CE VĂ DORESC DUMNEAVOASTRĂ, EDITORILOR ŞI CITITORILOR MEI, PENTRU ANUL 2010, alături de un călduros LA MULŢI ANI! Dr. Cobzariu Iosif Florin (Dr. CIF)

Complicaţiile crizei hipertensive
În numărul trecut am avut în vedere criza hipertensivă lipsită de complicaţii, iar acum vă supun atenţiei situaţiile grave în care putem ajunge în urma creşterii tensiunii peste valorile normale. Deşi majoritatea persoanelor nu acordă importanţă hipertensiunii, aceasta poate genera complicaţii dramatice. Printre cele mai frecvente complicaţii se numără accidentul vascular cerebral sau paraliza şi encefalopatia hipertensivă, descrisă de cei din jur ca starea în care bolnavul nu mai ştie de el, vorbeşte aiurea şi nu mai cunoaşte pe nimeni.

Semnele complicaţiilor
În cazul accidentului vascular cerebral se observă o asimetria a feţei, bolnavului parcă i se strâmbă gură, simte amorţeli într-o mână sau un picior de aceeaşi parte a corpului, poate cădea din picioare sau nu mai poate mişca o mână sau un picior. De asemenea, este posibil ca bolnavul să îşi piardă cunoştinţa, să se simtă dezorientat (nu mai ştie unde şi în ce data se află) şi să experimenteze tulburări de vorbire (nu mai poate vorbi bine, nu pronunţă bine cuvintele sau nu mai găseşte cuvintele exacte pentru ce vrea să spună). În ceea ce priveşte encefalopatia hipertensivă, cea de-a doua cea mai frecventă complicaţie dată de criza hipertensivă, simptomele generale de dureri de cap şi greţuri, apar cu o intensitate mai mare şi sunt însoţite de tulburări de vorbire şi dezorientare. Cel mai des, crizele hipertensive grave se ivesc într-o situaţie de stres extrem. Cât mai repede după apariţia semnelor, bolnavul va fi aşezat în repaus absolut, în pat, într-o poziţie confortabilă, sprijinit cu trunchiul ridicat pe jumătate. Dacă este cazul se deschide fereastra, se relaxează cravata şi cureaua, menţinând bărbia în sus şi capul uşor dat pe spate, în special dacă bolnavul nu respiră bine. Nu se va administra absolut nici un medicament, aliment sau băutură bolnavului inconştient. Dr. Cobzariu Iosif Florin (Dr. CIF).

Dacă aţi alertat 112, la telefon, precizaţi:
Adresa bolnavului (dacă ştie unde să meargă, orice sistem medical de urgenţă bine organizat, pleacă imediat la caz, restul informaţiilor primindu-le pe parcurs);

Descrierea cazului: dacă bolnavul se ştie sau nu cu hipertensiune, cauza bănuită a creşterii tensiunii, semnele care au apărut şi au alertat bolnavul sau familia;

Dacă a fost alertat medicul de familie

Datele personale ale celui care telefonează şi numărul de telefon.

Semnele crizei hipertensive sunt deseori neglijate de către bolnavi, atitudinea de tipul “lasă că mă simt mai bine” ducând uneori la complicaţii grave. Dacă aveţi ameţeli, dureri de cap, ţiuituri în urechi, senzaţia de lipsă de aer, nu ezitaţi să anunţaţi medicul, înainte să se agraveze situaţia şi să apară senzaţia de greaţă, vărsături sau stări de leşin. Criza hipertensivă afectează în special persoanele care au mai avut valori tensionale crescute dar nu le-au dat atenţie şi persoanele care au întrerupt tratamentul antihipertensiv. Creşterea bruscă a tensiunii arteriale poate fi declanşată de situaţii de stres, conflicte, muncă fizică grea, oboseală, surmenaj, coşmaruri şi abuzuri alimentare sau de alcool. Cât mai repede după apariţia semnelor bolnavul va fi aşezat în repaus absolut, în pat, într-o poziţie confortabilă. Dacă are tratament şi nu l-a luat, îl va lua imediat. Se notează medicamentul şi ora exactă a administrării lui. În caz de criză hipertensivă, contactaţi cât mai repede medicul de familie şi descrieţi-i semnele şi valorile tensiunii dacă au fost măsurate. În cazul în care nu se poate lua legătura cu medicul de familie sau, dacă au apărut semnele de gravitate (greaţă, vărsături, pierderi ale cunoştinţei) alertaţi 112. În timp ce aşteptaţi ambulanţa, nu creaţi panică în jurul bolnavului, permiteţi-i să rămână în repaus. Pregătirea pentru spital trebuie făcută de către familie, menajând persoana care se simte rău. Se va lăsa liber (neîmbracat) membrul superior stâng, pentru a i se putea măsura tensiunea imediat ce a sosit salvarea şi pentru a se instala, la nevoie, o perfuzie. Dr. Cobzariu Iosif Florin (Dr. CIF).

Dacă aţi alertat 112, la telefon, precizaţi:
Adresa bolnavului (dacă ştie unde să meargă, orice sistem medical de urgenţă bine organizat, pleacă imediat la caz, restul informaţiilor primindu-le pe parcurs);
Descrierea cazului: dacă bolnavul se ştie sau nu cu hipertensiune, cauza bănuită a creşterii tensiunii, semnele care au apărut şi au alertat bolnavul sau familia;
Dacă a fost alertat medicul de familie
Datele personale ale celui care telefonează şi numărul de telefon.

TENSIUNEA ARTERIALĂ
Tensiunea arterială variază în permanenţă, atât în cursul unei zile cât şi pe parcursul unei săptămâni sau a unei luni. Ea este influenţată de schimbările de anotimp şi de temperatura ambiantă. De aceea, tensiunea arterială trebuie măsurată periodic, iar rezultatele trebuie notate cu atenţie. Chiar dispunând de rezultatele măsurarii repetate ale tensiunii arteriale, o persoană nu trebuie să-şi stabilească singură diagnosticul sau să adopte un tratament. Singurul care poate interpreta rezultatele măsurarii tensiunii arteriale este medicul curant. Daca în urma a două măsurari, valorile tensiunii arteriale depăşesc limitele normale, vorbim de hipertensiune arterială – cu consecinţe asupra întregului organism. Tensiunea arterială variază considerabil în cursul unei zile, fiind influenţată de factori mentali şi fizici: stări de angoasă, efortul fizic, tabagismul, cofeina, stresul, etc.

* după o masă bogată, aşteptaţi o ora înainte de determinarea tensiunii
* nu fumaţi şi nu consumaţi alcool înainte de a vă măsura tensiunea
* o ora înainte de determinarea tensiunii nu trebuie să efectuaţi efort fizic
* încercaţi să vă odihniţi cu 15 minute înainte de determinare
* nu vă măsuraţi tensiunea când sunteţi stresat(ă)
* temperatura corporală trebuie să fie normală
* nu vă luaţi tensiunea dacă vă este prea cald sau prea frig
* dacă tensiometrul a fost ţinut la temperaturi joase (aproape de 0º C), păstraţi-l la căldură cel puţin o oră înainte de utilizare