Despre naşterea lui Isus apostolul şi evangelistul Ioan relatează astfel: „La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era la Dumnezeu şi Cuvîntul era Dumnezeu. Toate lucrurile au fost create prin el şi nimic din ce a fost creat nu a fost creat fără el. Şi Cuvîntul s-a făcut trup şi a locuit între noi.”(In 1,1-6)
Iubiţi Credincioşi!
„Cuvîntul s-a făcut trup şi a locuit între noi”. Desigur, Crăciunul nu înseamnă lumini, cadouri, nici măcar nu este un prunc fraged aşezat pe paie. Ioan nu începe Evanghelia sa, relatarea vieţii lui Isus, veste bună pentru fiecare dintre noi, cu pruncul Isus în braţele Mariei, ci cu o privire ma profundă care intră în cer şi iese din templu. Cuvîntul creator, care era cu Dumnezeu la începutul lumii, a creat o breşă în strălucirea cerului şi a coborît în timp, în lume, aşa cum au invocat profeţii atâtea secole. Iar prezenţa Lui între noi ne ajută să observăm lumea care ne înconjoară cu fericirile şi suferinţele ei. Să ne uităm puţin în jurul nostru. Cu câţi oameni ne întîlnim în viaţa noastră! Stând la rând, de exemplu, pentru a ne împărtăşi, vedem bucurii de căsătorii abia celebrate în tinerele perechi care stau la rând, noi zîmbete în cei care „au început să facă burtă”, copii ţinuţi de mînă sau în braţe, capete încărunţite, obosite de dureri ascunse, de familii în dificultate, de boli venite pe neaşteptate. Printre familii care trăiesc împrejur vedem zâmbete satisfăcute ale celui care are multe de la viaţă, tăcerile silenţioase ale celui care nu-i înţelege pe copiii săi, feţele gânditoare ale celor care sunt despărţiţi, ale celor care au venit de departe, ale celor care îşi reconstruiesc viaţa. Adolescenţii roiesc în jurul nostru uneori dezorientaţi, uneori încuiaţi, uneori gânditori. Să ne gândim la acei oameni care anul acesta sărbătoresc Crăciunul în cer, la cel care îşi reţine lacrimile datorită primului Crăciun petrecut fără persoana iubită, la prietena care este în spital din cauza unei „boli grave” (avort), şi la alta care şi ea este în spital cu un prunc nou în braţe. Cît de mult s-a schimbat viaţa lor în cîteva zile! Să ne gândim la părinţii noştri care îmbătrânesc fericiţi şi la alţi părinţi plini de suferinţe şi de amintiri care trec! Să ne gândim la lumea care este departe, despre care auzim doar povestindu-se că trăiesc în foamete şi în război, care este fără apă, fără medicamente, fără dreptate! Să ne gândim la noi înşine, la modul în care eram, la modul în care suntem, la modul în care ne-am schimbat, la drumul pe care-l parcurgem! „Cuvîntul s-a făcut trup şi a locuit între noi”. Crăciunul înseamnă Dumnezeu care ia un trup, un chip, un nume. Crăciunul care ia atâtea chipuri şi atâtea nume şi toate sunt ale noastre. Crăciun fericit! Să avem un an mai bun! Pc. LOKODI ATTILA, preot paroh romano catolic, Deta
