Azi îmi pare că visez când îmi aduc aminte de anii studenției, atunci când am vizitat Veneția Nordului, orașul SANKT PETERSBURG. În timpul zilei am hoinărit pe artera principală a orașului NEVSKY PROSPECT alături de studentul ROSKOLNYIKOV, eroul principal a lui Dostoevsky din romanul Crimă și Pedeapsă, iar seara am admirat pe falezele Nevei, încântătoarele Nopți Albe. Dimineața am fost printre primii vizitatori ai celebrului muzeu ERMITAJ (Palatul de iarnă) cu capodoperele ei – Madonna Litta de Leonardo, întoarcerea fiului risipitor a lui Rembrand alături de fascinanta creație a lui EL GRECO: Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

Acum, când în data de 29 Iunie, Biserica îi prăznuiește pe EI, corifeii apostolilor și propovăduitorii EVANGHELIEI LUI CHRISTOS, cu evlavie, mă gândesc la opera artistului cretan admirată în acest muzeu.
Chipul lor duhovnicesc a devenit pentru artist prototip spiritual și iconic. Cele două figuri sunt cuprinse într-un dialog plastic care accentuează caracteristicile lor prin dialogul tăcut al mâinilor uscățive și elegante. Sfântul Petru este în stânga (înainte de apostolie se numea Simion, fiul lui Iona, frate cu Apostolul Andrei, cel întâi chemat să aducă creștinismul în țara noastră) cu capul aplecat ușor și cu fața îndreptată spre apostolul Pavel. Apostolul este surprins într-o atitudine de devoțiune umană, cu privirea lui blândă în opoziție cu atitudinea sigură a Sfântului Pavel (probabil autoportretul artistului).

Chiar dacă Mântuitorul nostru a proclamat „tu ești Petru, pe această piatră voi zidi biserica mea și porțile iadului nu vor birui”, în momente de cumpănă, Petru a cerut ajutorul Lui: „Mântuitorul meu, tu care odată m-ai învățat să pășesc pe valurile mării, condu-mă te rog pe aceste drumuri pline de obstacole”. Ajuns la Roma în anul 57 e.n, în timpul domniei împăratului Nero, printre palate de marmură strălucitoare, nu a găsit altceva decât o viață agitată și o luptă pentru avuție și fericire trecătoare (ca în zilele noastre).
Cu câteva străzi mai încolo, în cartierul evreiesc, a început Petru să predice. El care de trei ori s-a debarasat de Christos, a avut putere să se reîntoarcă la EL când oamenilor oropsiți a transmis învățăturile lui Isus. Prin predicile sale, credincioșii Cetății Eterne au format primele comunități creștine care au devenit dușmanii de moarte ai împăratului Nero. Pentru curajul său a fost arestat și încarcerat în „Carcera Mamertina” situată între Capitoliul și Forul Roman. Din carceră a fost dus în circul lui Caligula, unde a fost răstignit. Ca oricărui cetățean roman i s-a indeplinit ultima dorință și anume să fie răstignit cu capul în jos și nu drept, cinstind astfel pe DOMNUL SĂU care de voie s-a răstignit pe cruce pentru noi, ca să nu semene Aceluia întru răstignire, ci sub picioarele lui să iși plece capul. După răstignire, corpul neînsuflețit a fost dus în afara zidurilor Romei de către frații de suferință, pe terenul numit AGGER VATICANO unde este și astăzi sub altarul principal al Bazilicii San Pietro.

Apostolul Pavel, apostol al neamurilor, este pictat într-o atitudine aclamativă, având mâna dreaptă întinsă spre stânga tabloului, sub cea a Sfântului Petru, iar cealaltă mână sprijinită pe o carte deschisă. El are capul îndreptat spre privitor, dar ochii săi par a fi pierduți înainte într-o căutare meditativă. El, se numea Saul, bărbat învățat, fariseu și rabin în religia evreilor, cel mai înfocat dușman al creștinilor, dar în drumul său către Damasc i s-a arătat Domnul în chip minunat și de atunci a crezut în EL.

Din clipa aceea, Saul – devenit apostolul Pavel, s-a dovedit neînfricat propavăduitor al creștinătății, cel care a dus vestea cea bună a Domnului printre POPOARELE PĂGÂNE, pentru care EL a fost arestat de împăratul Nero la marginea Romei pe VIA OSTIENSIS, șosea care duce către portul OSTIA. O tradiție grecească spune că locul unde a fost executat a fost lângă un pin, unde capul Sfântului a lovit de trei ori pământul, iar din acel loc au tâșnit TREI IZVOARE cu apă dulce din care de atunci până azi își POTOLESC SETEA PESTE UN MILIARD DE CREȘTINI AI LUMII. (Endre Libus)