Cum aș putea uita croaziera de pe NILUL MITOLOGIC cărora anticii i-au atribuit lacrimile zeiței ISIS cea cu ochii verzi și fosforescenți, apoi tot ei l-au socotit întruparea lui AMON, Jupiterul egiptean și credeau că vine din PARADIS. Legendele lor povesteau că pescarii aruncau seară plasele în apa și găseau dimineața la răsăritul soarelui rădăcini aromatice și insulițe întinse de nuferi de toată frumusețea provenind dintr-o naivă grădină cerească. Secole și chiar milenii mai târziu, când interesul vechilor mituri se pierduse, într-o hartă din 1502, cele șapte izvoare ale Nilului țâșneau încă din ‘’Muntele Lunii’’. Nilul Albastru își câștiga cam tot pe atunci faima de a fi între ape ceea ce e șampania între vinuri de vreme ce de aici se trimitea la Constantinopol, sultanului și vizirului, apă minerală.
Înaintând pe acest fluviu miraculos , deodată, între coline thebane au apărut cele mai vechi și cele mai mari orașe ale antichității-LUXOR și KARNAK, iar mai apoi palatul HATSHEPSUT al primei mari personalități feminine din întreaga istorie care a domnit între 1507 i.Hr – 1458 i.Hr, fiind una dintre puținele regine ale Egiptului. Inteligența, maturizarea timpurie și ambiția sunt principalele trăsături de carater care au cizelat personalitatea femeii care a guvernat Cele Două Țări timp de 22 de ani. Dar pe mine m-au fascinat nespus gemenii de piatră, COLOȘII LUI MEMNON, imensele statui de pe malul Nilului care, în trecut, le-ar fi “cantat” oamenilor. Statuile gemene îl reprezintă pe faraon într-o poziție așezată cu mâinile pe genunchi și privirea îndreptată spre est spre râu. Aceasta era de fapt poarta de intrare a templului memorial a lui AMENHOTEP, o construcție masivă realizată în timpul vieții faraonului, unde era UN ZEU venit pe pământ. În timpul construcției era cel mai venerat templu din Egipt .
Există o legendă interesantă în spatele numelui acestui monument. În anul 27 i.Hr un cutremur a dărâmat colosul nordic, după ruptură, jumătatea inferioară rămasă a acestei statui a început să producă un sunet muzical ciudat, de obicei în zori, fenomen cauzat cel mai probabil de temperaturile ridicate care sfărâmau bucățile de piatră rămase în interior. Stabon pretinde ca a auzit cu urechile lui glasul statuii, iar Hadrian și soția sa, Sabina, au venit special să-I asculte înduioșați de plânsul lor. Totuși grecii care au auzit sunetul au dat numele statuii de ‘’MEMNON’’, eroul lor în războiul Troian care a fost în cele din urmă ucis de AHILE. El a fost fiul lui EOS, zeița zorilor care după moartea fiului vărsa lacrimi sau picături de rouă în fiecare dimineață. CÂNTUL a fost atribuit mamei pentru fiul ei. Mulți vizitatori timpurii nu știau nici măcar că aceste statui reprezentau un faraon egiptean vechi.
Admirând statuile, am constatat cu părere de rău că au rămas izolate în câmp pe malului Nilului mitologic departe de orice construcție care să le justifice prezența lor. Doi paznici care nu mai păzesc nimic, poate doar propria lor singurătate și inutilitate. (Endre Libuș)
