Scurgerea sângelui din nas, cum ajutăm bolnavul?
Sângerarea nazală sau epistaxisul, aşa cum este denumit în termeni medicali, poate apărea în urma unei scărpinări intense în zona nasului, a unor traumatisme sau a unor procese inflamatorii. Uneori, în cazul bolnavilor cu hipertensiune arterială, o sângerarea spontană şi abundentă a bolnavului, poate fi salvatoare, deoarece pierderea unei cantităţi de sânge echilibrează tensiunea şi în acelaşi timp, avertizează asupra unei viitoare creşteri tensionale care, de obicei, determină un accident vascular cerebral.
ATITUDINE IMEDIATĂ
În faţa unui bolnav căruia îi curge sânge din nas, trebuie luată următoarea atitudine:
Se întreabă persoana în cauză dacă a suferit un traumatism, dacă a inhalat un corp străin, sau dacă sufera de hipertensiune, apoi se va măsura tensiunea şi se va analiza, în raport cu istoricul tensional al bolnavului:
– tensiune între 150 (cea mare) şi 90 (cea mică), arată că alta este cauza epistaxisului;
– tensiune de peste 150-160, indică clar saltul tensional şi cere tratament alarmarea 112;
– o tensiune de 120 la un bolnav hipertensiv cu valori obişnuite de 180-200, poate fi considerată o hipotensiune arterială de moment, eventual datorată pierderii mari de sânge;
– o tensiune sub 90 (cea mare), arată posibilitatea crescută a unui şoc circulator şi necesită alarmarea imediată a 112
Dacă bolnavul este conştient, se pune în poziţie şezândă cu capul aplecat înainte (pentru ca sângele să nu-i curgă în gât şi să-l înece), i se scoate cravata şi i se deschide gulerul de la cămaşă. Persoana care acordă primul ajutor, strânge nasul cu două degete, la limita părţii moi cu partea dură a piramidei nazale, timp de 5-10 minute. Între degetele salvatorului şi nasul bolnavului se pot interpune „obiecte” reci: cuburi de gheaţă sau batiste udate cu apă rece.
Dacă sângerarea nu se opreşte, se va introduce, prin pliere, în fosa nazală din care se scurge sângele, o bandă de material textil de 30-40 cm lungime şi 2-3 cm lăţime (faşă de tifon pliată pe lung, o bucată de pânză) încercându-se oprirea sângerării. Se va alarma 112 şi se va trimite bolnavul la un serviciu ORL. Dacă sângerarea s-a oprit după introducerea tamponului, se poate transporta bolnavul şi cu mijloace proprii. Dacă nu se poate realiza un tampon, de teamă sau daca nu este cu ce, se va menţine strângerea nasului, pe aripile nazale până ce soseşte salvarea sau se ajunge la spital.
Nu plasaţi bolnavul întins pe spate, deoarece sângele scurs din nas poate inunda faringele şi căile respiratorii superioare.
Pe curând! Dr. CIF
Sângerarea nazală sau epistaxisul, aşa cum este denumit în termeni medicali, poate apărea în urma unei scărpinări intense în zona nasului, a unor traumatisme sau a unor procese inflamatorii. Uneori, în cazul bolnavilor cu hipertensiune arterială, o sângerarea spontană şi abundentă a bolnavului, poate fi salvatoare, deoarece pierderea unei cantităţi de sânge echilibrează tensiunea şi în acelaşi timp, avertizează asupra unei viitoare creşteri tensionale care, de obicei, determină un accident vascular cerebral.
ATITUDINE IMEDIATĂ
În faţa unui bolnav căruia îi curge sânge din nas, trebuie luată următoarea atitudine:
Se întreabă persoana în cauză dacă a suferit un traumatism, dacă a inhalat un corp străin, sau dacă sufera de hipertensiune, apoi se va măsura tensiunea şi se va analiza, în raport cu istoricul tensional al bolnavului:
– tensiune între 150 (cea mare) şi 90 (cea mică), arată că alta este cauza epistaxisului;
– tensiune de peste 150-160, indică clar saltul tensional şi cere tratament alarmarea 112;
– o tensiune de 120 la un bolnav hipertensiv cu valori obişnuite de 180-200, poate fi considerată o hipotensiune arterială de moment, eventual datorată pierderii mari de sânge;
– o tensiune sub 90 (cea mare), arată posibilitatea crescută a unui şoc circulator şi necesită alarmarea imediată a 112
Dacă bolnavul este conştient, se pune în poziţie şezândă cu capul aplecat înainte (pentru ca sângele să nu-i curgă în gât şi să-l înece), i se scoate cravata şi i se deschide gulerul de la cămaşă. Persoana care acordă primul ajutor, strânge nasul cu două degete, la limita părţii moi cu partea dură a piramidei nazale, timp de 5-10 minute. Între degetele salvatorului şi nasul bolnavului se pot interpune „obiecte” reci: cuburi de gheaţă sau batiste udate cu apă rece.
Dacă sângerarea nu se opreşte, se va introduce, prin pliere, în fosa nazală din care se scurge sângele, o bandă de material textil de 30-40 cm lungime şi 2-3 cm lăţime (faşă de tifon pliată pe lung, o bucată de pânză) încercându-se oprirea sângerării. Se va alarma 112 şi se va trimite bolnavul la un serviciu ORL. Dacă sângerarea s-a oprit după introducerea tamponului, se poate transporta bolnavul şi cu mijloace proprii. Dacă nu se poate realiza un tampon, de teamă sau daca nu este cu ce, se va menţine strângerea nasului, pe aripile nazale până ce soseşte salvarea sau se ajunge la spital.
Nu plasaţi bolnavul întins pe spate, deoarece sângele scurs din nas poate inunda faringele şi căile respiratorii superioare.
Pe curând! Dr. CIF
