La începutul acestei luni, cu mâna tremurândă de emoţie şi cu lacrimi în ochi, am semnat cererea de pensionare a domnului Dr. Liviu Moise. În numele tuturor angajaţilor, vă mulţumim domnule Doctor pentru tot ce aţi făcut alături de noi astfel încât să putem merge înainte, căci nu puţine au fost momentele de mari încercări, de deznădejde şi chiar umilinţă prin care am trecut împreună. De fiecare dată aţi ştiut să mergeţi mai departe cu fruntea sus şi să ne încurajaţi şi pe noi, colegii dumneavoastră, să vă urmăm cu demnitate. Douăzeci și patru de ani de competenţă, de dăruire şi profesionalism se încheie în această lună, dar sunt sigură că mii de pacienţi care au trecut prin mâna dumneavoastră tămăduitoare vă vor rămâne întotdeauna recunoscători pentru operaţiile și intervențiile dificile pe care vi le-ați asumat. Nu cred că există locuitor al zonei care să nu fi apelat măcar odată la MEDICUL DR. MOISE. Dar și mai mulţi au căutat OMUL, căci omenia a fost însemnul sub care v-aţi îndeplinit, ceas de ceas, munca de zi cu zi. La fel nu cred ca există medic din acest spital pe care să nu îl fi sfătuit vreodată de bine sau să nu îl fi ajutat la greu măcar o dată. Sigur însă există un manager care se simte vinovat că prea târziu a băgat de seamă că munca e prea multă şi ritmul prea alert, iar oboseala îşi spune în cele din urmă cuvântul, căci din păcate, medicii nu sunt scutiţi de suferinţă. Am înţeles însă că nu aţi vrut sa plecaţi din spital până nu v-aţi asigurat continuitatea.. Am nădejdea că dr. Cătălin Mihart va călca pe urmele MAESTRULUI său şi nu vă va dezamăgi. Câteodată cuvintele sunt prea sărace ca să exprime sentimentele. Va mulţumim şi vă iubim, DOMNULE DOCTOR! Vă dorim sănătate, linişte sufletească şi vă aşteptăm cu drag în mijlocul nostru. Dr. CODRUŢA BUNGĂU.