Lupoaica este cel mai important simbol al romanității, latinității și a originii popoarelor de sorginte latină care s-a păstrat de-a lungul a două milenii de istorie zbuciumată a Europei. Migrațiile popoarelor nu au reușit să înlăture moștenirea culturală și civilizația lăsată de Roma popoarelor latine. Prezența simbolului lupoaicei cu gemenii Romulus și Remus în Dacia noastră preromana este dovada cea mai grăitoare a romanității și a latinității poporului român. Cei care am avut ocazia să admirăm Lupa Capitolina la Palazzo dei Conservatori din Roma, ne-am convins că statuia de bronz etruscă, turnată probabil în secolul al V-lea Î. Hr. undeva pe valea fluviului Tibru, reprezintă un monument care răvășește orice privitor .
Lupoaica, animalul sacru al zeului Marte, care salvează copiii rezultați din amorul zeului războiului cu vestala – preoteasă, virgina Rhea Silvia devenită simbolul Romei eterne, contribuie covârșitor la formarea conștiinței romane și a popoarelor de sorginte latină. Conform legendei descrise de Plutarh și Livius, după disputa locației viitorului oraș Roma și uciderea fratelui Remus, Romulus avea să devină cel mai mare conducător armat al Romei, emblema oficială a singurei entități politice care reușește în istoria antică a continentului să unească cea mai mare parte a Europei, devenind primul reprezentat al Romei. Astăzi, Uniunea Europeană este cea care continuă demersul început de Romulus, dar în același timp, trebuie să ne pună pe gânduri evenimentele recente din orașul luminilor, Paris. Noi, românii, care în decembrie sărbătorim ziua națională, nu avem voie nicio clipă să uităm de sufletul, tradițiile, identitatea românească și de vorbele lui Barbu Ștefănescu Delavrancea: „Romania este patria noastră și a tuturor românilor, e România celor de demult și a celor mai de apoi, e patria celor dispăruți și celor ce va să fie”. Așa să ne ajute Dumnezeu! Endre Libus.
