Cu puțin timp în urmă, călătorind în fascinanta Bavarie (Munchen, Wurtzburg, Nurberg, Regensburg, Dachau), am avut fericita ocazie să vizitez renumitele muzee Alte-Pinakothek, Glytothek, Neue și Pinakothek Modern, bisericile Frauenkirche, Asamkirche, precum și castelele Neuschwanstein și Schloss Nymphenburg. Ultima zi a șederii mele am petrecut-o în Marienplatz care a fost transformată de Împăratul Henrich Leul în centrul-inimă al orașului Munchen, dominată de Neue Rathaus (Primăria Nouă) cu statuia Fecioarei Maria din 1838 și de Fischbrunner (Fântâna cu pești) din secolul al XIX-lea unde în Miercurea Cenușii, primarul și consilierii orașului își spălau portofelele pentru ca trezoreria orașului să fie mereu plină. Am admirat elegantele artere ale orașului-Wien, Maximilian, Theantinstrasse care își dau o romantică întâlnire în această piață feerică, cu magazinele, restaurantele și cafenelele lor scumpe, unde localnicii și turiștii trec pe lângă artiștii stradali. Departe de vuietul străzii, puțini au fost cei care l-au observat, în apropierea Primăriei, pe preotul budist (Songa) care transmitea adevărata esență a vieții noastre, cea care nu constă în fericiri efemere. Noi avem în adâncul nostru și nu în afara noastră, spirit și conștiință, care pot exprima fericirea, dar și suferința. De noi depinde de cele mai multe ori cum alegem între fericire și suferință, având posibilitatea de fapt, de a ajunge în împărăția Nirvanei (a Iluminării), într-un mod foarte simplu. Șezând retras într-o poziție parcă de neclintit, preotul emana o liniște emoțională și mentală, un echilibru interior și integru. Bătea în toba lui într-un ritm care te făcea să te întrebi dacă este ritmul bătăilor inimii sale sau al sufletului său. În fața “Zâmbetului lui Buddha” care exprimă starea de bine, se poate vedea cu ochii sufletului deschiderea lotusului compasiunii, plin de generozitate, iubire pentru semeni și univers. (Endre Libus)
