Din cei şaizeci de ani de căsnicie, Regele Mihai şi Regina Ana au petrecut aproape cincizeci la VERSOIX, pe malul lacului Leman (Geneva) din minunata şi ospitaliera ţară a cantoanelor Elveţia, într-o casă modestă (Vila Fantezia), cu multe lucruri cu specific românesc și care dădea ocupanţilor o stare de pace interioară. Într-un astfel de mediu au crescut cele cinci prinţese ale familiei regale: Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria. Chiar dacă vara şi toamna casa şi grădina aveau farmecul lor aparte, iarna, pe malul lacului era vântul năprasnic cu multă umezeală, situație care i-a determinat să se mute la AUBONNE. Acest loc parcă le-a fost predestinat şi le amintea mult de Sinaia dragă sufletului lor, trăind astfel exilul mai uşor. În mica localitatea, discreţia şi modestia familia cu sânge albastru i-a cucerit pe oamenii locului care i-au adoptat, şi care nu ştiau cu toţii, că au printre ei un rege şi o regină. „Regina Ana era o femeie plăcută şi empatică” spunea o localnică, iar un producător afirma „că însăşi regele cumpără brânză de la fabrica noastră”. În urmă cu câţiva ani, mâna destinului sau a bunului Dumnezeu, a făcut ca noi, turişti în micuţa localitate, trecând prin fața modestei case, să îi zărim pe Rege şi Regină plimbându-se pe mirifica pajişte, cu gândurile undeva departe, poate la sufletele rămase în ţară. Ne-am reamintim atunci cuvintele pline de înţelepciune ale Majestăţii Sale: ,,România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre servite responsabil şi generos. Cele mai importante lucruri dobândite după libertate şi democraţie sunt identitatea şi demnitatea pentru că lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne preocupe viaţa, nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru . Nu văd o Românie de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o împrumut de la copii noştri. Copii şi tineri ţării au astăzi o viaţa fără graniţe, fără nici un complex de inferioritate, ei sunt acea parte a României care ne aşează la nivel de egalitate cu orice altă ţară a lumii. Mulţumesc părinţilor şi profesorilor, prin sacrificiu dau copiilor lor un viitor aşa cum nici o altă generaţie trecută de români nu au putut-o avea. Vom avea o şansă în viitor doar dacă ne vom asuma propria noastră răspundere. Nu va veni nimeni de altundeva să ne ofere binele”. Mai apoi, Regina, cu sufletul ei nobil a continuat: „Familia noastră aparţine acestei ţări. Sunt convinsă că urmaşii noştri or să aibă forţa şi inspiraţia de a se identifica cu sufletul ţării. Poporul român este dăruit cu un talent enorm, oamenii trebuie lăsaţi să prindă curaj, fiindcă au fost complet călcaţi la pământ. Daca românii ar ajunge să fie din nou mândri de ei înşişi!”. Acum, Majestate, când sărbătorim din nou Ziua Naţională a României de astăzi, la care Casa Regală a avut un rol covârşitor (Ferdinand primul rege al României Mari – încoronat la Alba Iulia), vă rugăm ca şi până acum, să aveţi sufletul alături de noi şi pentru România. (Endre Libuş)
