Copaci umbroşi, haine de epocă şi emoţia unui lucru nemaivăzut, aşa ar putea fi descris momentul primei proiecţii cinematografice din Deta, în anul 1910. Hala de proiecţii, cum era numită la momentul respectiv, a fost construită în parcul lui Anton Kratzer, la 11 ani după moartea sa. Parcul, care încă de atunci era un refugiu pentru oamenii dornici de relaxare şi aer curat, are o istorie veche şi încărcată de semnificaţii.
Pădure transformată în parc de promenadă
Anton Kratzer, om influent şi înstărit, preocupat de sănătatea fiului, hotărăşte să achiziţioneze o pădure şi s-o transforme în loc de recreere pentru copilul său. Proprietar al unui hotel, Anton Kratzer avea simţul lucrurilor bine rânduite, astfel că reglează albia râurilor, taie copaci, ridică zăgazuri, face drumuri şi amenajează în pădure, chiar şi o zonă de promenadă. Eforturile sale sunt însă zădărnicite de moartea fiului său, eveniment care îl marchează atât de puternic, încât se gândeşte să tăie pădurea. A fost nevoie de intervenţia unor persoane sus puse, pentru ca Anton Kratzer să revină asupra deciziei luate.
Parc privat, dat în folosul comunităţii
O delegaţie condusă de Petru Fischer reuşeşte să îl convingă pe Anton Kratzer să cedeze pădurea spre folosul comunităţii, pentru suma de 3000 de florini plătibili în 30 de ani. Parcul, aşa cum îl ştim noi azi, începe să prindă contur atunci când „Societatea pentru regularizarea Bigheiului” cedează o parte din malul stâng al pârâului Birdeanca pentru deschiderea intrării în parc. Ulterior, Mihai Szivy, cedează şi el o parte din grădină sa, pentru a mări teritoriul parcului.
Parcul, locul primei proiecţii cinematografice
Chiar dacă vorbim despre o administrare de acum 100 de ani, îmbunătăţirile aduse parcului sunt impresionante chiar şi pentru zilele noastre. În 1896 se zideşte o hală în valoare de 400 de florini pentru asigurarea unui loc de refugiu în caz de ploaie, iar în 1899 se acordă un teren clubului de popice. În 1904, la 5 ani după moartea fostului proprietar, se inaugurează monumentul acestuia, iar în 1908 se împrejmuieşte cu un grilaj de fier. Tot în 1908, se se zideşte o scenă cu un spaţiu pentru îmbrăcat şi o odaie pentru birtaş, alături de o terasă îngrădită. Pe aleile din parc se toarnă nisip şi se amplasează bănci, pregătind astfel momentul important, a ceea ce avea sa devină, prima proiecţie cinematografică din oraşul nostru. ANDREI MILIN.
Pădure transformată în parc de promenadă
Anton Kratzer, om influent şi înstărit, preocupat de sănătatea fiului, hotărăşte să achiziţioneze o pădure şi s-o transforme în loc de recreere pentru copilul său. Proprietar al unui hotel, Anton Kratzer avea simţul lucrurilor bine rânduite, astfel că reglează albia râurilor, taie copaci, ridică zăgazuri, face drumuri şi amenajează în pădure, chiar şi o zonă de promenadă. Eforturile sale sunt însă zădărnicite de moartea fiului său, eveniment care îl marchează atât de puternic, încât se gândeşte să tăie pădurea. A fost nevoie de intervenţia unor persoane sus puse, pentru ca Anton Kratzer să revină asupra deciziei luate.
Parc privat, dat în folosul comunităţii
O delegaţie condusă de Petru Fischer reuşeşte să îl convingă pe Anton Kratzer să cedeze pădurea spre folosul comunităţii, pentru suma de 3000 de florini plătibili în 30 de ani. Parcul, aşa cum îl ştim noi azi, începe să prindă contur atunci când „Societatea pentru regularizarea Bigheiului” cedează o parte din malul stâng al pârâului Birdeanca pentru deschiderea intrării în parc. Ulterior, Mihai Szivy, cedează şi el o parte din grădină sa, pentru a mări teritoriul parcului.
Parcul, locul primei proiecţii cinematografice
Chiar dacă vorbim despre o administrare de acum 100 de ani, îmbunătăţirile aduse parcului sunt impresionante chiar şi pentru zilele noastre. În 1896 se zideşte o hală în valoare de 400 de florini pentru asigurarea unui loc de refugiu în caz de ploaie, iar în 1899 se acordă un teren clubului de popice. În 1904, la 5 ani după moartea fostului proprietar, se inaugurează monumentul acestuia, iar în 1908 se împrejmuieşte cu un grilaj de fier. Tot în 1908, se se zideşte o scenă cu un spaţiu pentru îmbrăcat şi o odaie pentru birtaş, alături de o terasă îngrădită. Pe aleile din parc se toarnă nisip şi se amplasează bănci, pregătind astfel momentul important, a ceea ce avea sa devină, prima proiecţie cinematografică din oraşul nostru. ANDREI MILIN.
